Pontianak

Pontianak este o creatura vampirica feminina ce apare in mitologia malaeziana si indoneziana. Uneori i se mai spune si matianak sau kuntilanak, sau pe scurt kunti. Pontianak mai apare si in legendele din India, Pakistan sau Bangladesh, insa cu alte nume.  Despre pontianak se spune ca ar fi fantomele femeilor ce au murit insarcinate iar in Malaezia exista chiar o localitate cu acest nume (Pontianak. Aici, se zice, isi facuse salasul un grup de astfel de vampiri, ulterior nimiciti de catre sultanul de atunci, pe nume Syarif Abdurrahman Alkadrie.

Pontianak

Pontianak sunt descrise ca fiind aparitiile unor femei su pielea alba, pala, parul lung si ochii rosii. Acestea sunt imbracate in rochii albe patate de sange, dar pot lua infatisarea unor femei atragatoare atunci cand doresc sa-i ademeneasca pe barbati, sau a unor creaturi insetate de sange, cand ataca vreo persoana neajutorata. Se spune ca pontianak apare atunci cand e luna plina, si venirea acesteia este precedata de tipetele unui copil. Daca sunetul este mai bland, atunci vampirul este aproape, iar daca este puternic, inseamna ca e departe. Altii cred ca, noaptea, cand cainii urla inseamna ca pontianak este in apropiere, iar cand scheauna, este foarte aproape. Aparitia acestei creaturi este precedata de un miros puternic de flori plumeria, apoi imediat de putoarea unui cadavru in putrefactie. In folclorul indian, aceasta isi rasuceste labele picioarelor atunci cand se transforma in vampir.
Bestia isi alege victimele dupa mirosul rufelor lasate la uscat afara, pe care le adulmeca. De aceea multi malaezieni sunt atenti sa nu lase noaptea nici o haina pusa la uscat. Odata aleasa victima, pontianak ataca sfasiindu-i acesteia burta si devorandu-i organele interioare. Daca aceasta o priveste in fata, vampirul ii va suge ochii din cap.

Pontianak

Pontianak sunt asociate cu bananierii, deoarece se crede ca ziua spiritul acestora se ascunde in tulpina copacilor.
Pentru a se apara de aceasta creatura, victima - daca reuseste acest lucru - trebuie sa-i infinga o unghie in ceafa. Pontianak se va transforma in femeie atragatoare si va fi chiar sotie devotata si credincioasa celui ce-i infinge unghia, atata timp cat unghia va ramane acolo; asa se spune in mitologia malaeziana. In cea indoneziana, unghia trebuie infipta in crestetul capului. Tot in Indonezia se zice ca pontianak poate lua si infatisarea unei pasari negre care se hraneste cu sangele celor virgini si al fetelor tinere. Folosind magia neagra, vracii indonezieni pot face vraji cu ajutorul acestor pasari, de obicei pentru a imbolnavi femeile de boli vaginale, de cele mai multe ori sangerari.

La Patasola

Patasola este inca un demon feminin din America de Sud, o creatura vampirica al carui nume s-ar traduce in "un picior". Se spune ca acesta monstru isi face traiul in jungla si ca apare sub forma unei femei frumoase si seducatoare barbatilor (vanatori, padurari etc) care se gandesc la sex. Dupa ce ii atrage pe acestia pe taramul ei, isi dezvaluie adevarata fata infricosatoare si, insetata de sange si carne de om, isi devoreaza victima.

La Patasola

Denumita si La Tunda (Columbia si alte regiuni), La Patasola isi mai face veacul si prin munti si diverse alte zone salbatice, rar calcate de om. De multe ori aceasta nu se arata direct, ci incearca mai intai sa abata drumetii din drumul lor, astupand cararile padurarilor din padure sau ademenind copoii vanatorilor pe urme false. Desi este caracterizata ca fiind necrutatoare cu victimele sale, Patasola este n general privita ca o protectoare a naturii si care ataca doar pe cei ce ii calca taramul.
In ciuda faptului ca are doar un picior, monstrul se poate deplasa destul de usor iar in jungla deasa unde salasluieste poate fi foarte agila. Patasola mai este descrisa ca avand un singur san, ochii mari si bulbucati, nasul coroiat, buze groase si colti ascutiti ca de felina, iar parul acesteia este de regula valvoi, ciufulit. In afara de aspectul de tanara femeie atragatoare acest demon isi mai poate schimba infatisarea si diverse animale, precum un caine mare si negru sau o vaca neagra.

Legenda Patasolei

La Patasola

Originea exacta a mitului La Patatola nu se stie deoarece exista multe variatii ale acesteia, dar majoritatea o descriu pe aceasta ca fiind - pe cand era in viata - o femeie adultera sau cu naravuri usoare. Astfel se spune ca ar fi sedus atat barbati cat si femei, si ar fi fost atat de nemiloasa incat in cele din urma satenii din satul ei i-ar fi taiat un picior, pe care apoi l-au aruncat in foc.
In alta legenda Patasola a fost o mama ce si-a ucis pruncul doar pentru a fi acceptata de barbatul pe care il iubea. A fost apoi izgonita in salbaticie drept pedeapsa.
Mai exista povesti conform carora si-ar fi inselat sotul chiar cu patronul acestuia, iar cand acesta si-a dat seama i-ar fi omorat pe amandoi. Insa toate legendele au in comun faptul ca femeia ce urma sa devina Patasola a fost mutilata, fiindu-i amputat piciorul aproape de sold.
Cei care nu cred in existenta acestui demon sustin ca mitul a fost creat si s-a raspandit in folclorul popoarelor din zona pentru a preveni ca barbatii sa fie sedusi de femei dar si de a introduce unele norme de conduita sexuala in special claselor de jos. Astfel se spune ca daca un barbat planuieste sa aiba o relatie extra conjugala cu o femeie si La Patasola se afla in apropiere, acesta va sfarsi devorat de aceasta in cel mai bestial mod posibil.

Soucouyant

Soucouyant, sau Soucriant dupa cum este cunoscuta in Dominica, Trinidad, Guadalupe este un fel de Muma-Padurii insetata de sange, o vrajitoare batrana vampir. In alte parti din insulele marii Caraibelor este cunoscuta ca si Ole-Higue ori Loogaroo.

Soucouyant

Soucouyant isi poate schimba forma iar cea de batrana vrajitoare nu este infatisarea ei reala. Aceasta apare doar ziua in aceasta forma, de batrana vampir, insa odata cu lasarea serii isi leapada acest chip se ia forma unei mingi de foc, ce poate fi vazuta traversand cerul noptii in cautarea urmatoarei victime. Demonul intra in casele victimelor prin orice locusor poate, fie o crapatura in perete, in poate sau chiar pe gaura cheii.
Odata intrata in locuinta victimei sale, aratarea suge sangele victimei adormite de la maini, picioare sau partile mai moi ale corpului, lasand urme asemanatoare unor vanatai. Asemanator vampirilor, daca demonul ii suge prea mult sange victimei iar aceasta moare, victima se va transforma la randul ei in soucouyant. Cateodata aceasta (victima) este secata de tot de pofta de sange a demonului iar soucouyant isi insuseste pielea acesteia pentru a folosi pe timp de zi.
Demonul practica si magia neagra, vrajitoria si voodoo iar pentru a-si intari fortele schimba sangele supt de la victime cu puteri magice de la alti demoni, precum Bazil - Bazil este un alt tip de demon ce traieste in copacii tropicali Bambox.

Soucouyant

Pentru a se apara de acest demon, oamenii lasa in jurul casei sau la rascrucile de drumuri din sate gramezi de orez. Conform legendei Soucouyant va fi obligata sa aleaga acest orez, bob cu bob, pentru a putea trece mai departe. Sarcina aceasta nu poate fi terminata pana la apusul soarelui si atunci, la schimbarea formei in cea de glob de foc, demonul este dezvaluit. Insa pentru a o distruge complet, trebuie presarata sare vrajita pe pielea acesteia, dupa ce aceasta o va lepada si se va tranforma. Astfel demonul nu va mai putea imbraca aceasa piele si va muri odata cu rasaritul soarelui.
Pielei unui soucouyant este considerata foarte valoroasa deoarece este un incredient rar in prepararea vrajilor si al magiei negre.

Originea mitului Soucouyant

Se crede ca legenda acestui demon a fost importata in Caraibe de la miturile franceze cu vampiri. Legendele europene cu vampiri amestecate cu cele ale sclavilor africani au dat nastere demonului Soucouyant. Numele de Loogaroo se presupune a se trage din francezul Loup-garou (varcolac)  si apare si in folclorul din Mauritius. In Suriname acest demon este cunoscut ca Asema.

Empusa

Empusa nu este un demon ci un semizeu din mitologia greaca; o semizeita, de fapt. De multe ori apare in scrieri ca si un mostru in comanda lui Hecate. Empusa este de multe ori asemanata ori catalogata ca fiind din aceeasi categorie cu semizeitele Lamia si Mormo.

Empusa

Empusa a fost frumoasa fiica a zeitei Hecate si a spiritul Mormo. Ea s-a ospatat cu carnea si sangele tinerilor pe care ii seducea in somn (paralizia in somn). Este adesea imaginata ca purtand papuci de bronz si avand parul inflacarat. Se spune ca numele ei ar veni de la grecul έμπούς (un + picior); acesta a dat nastere unor alte inchipuiri ale empusei, ale unui mostru hibrid cu un picior asemanator cu al unui magar si celalalt o proteza de bronz. Din cauza apetitului ei pentru sange empusa a fost deseori confundata cu un vampir.

Empusa in folclorul modern

In mitologia greaca Empusa, fiica lui Hecate, apare ca un spectru trimis de catre zeita Hecate sa pazeasca drumurile si sa-i ademeneasca pe calatori. Hecate insasi este zeita drumurilor. Dupa Philostratus, empusa fugea si se ascundea scotand sunete stridente, uneori asemanatoare unor insulte, ademenindu-si astfel victimele. In Broastele lui Aristofan empusele ii sperie de moarte pe Dyonisos si Xanthias in drumul acestora spre lumea de dincolo.
Termenul de empusa este inca folosit in ziua de astazi si se refera la aparitii fantomatice ce iau forma unui caine, magar, bou etc si hartuiesc ciobanii greci.
In romanul Grecian Rune, de James Matthew Byers, empusa este descrisa ca fiind aproape umana si este personajul principal al nuvelei.
In seria de carti Percy Jackson empusele apar in Batalia labirintului (The Battle of the Labyrinth) ca si servitori ai lui Hecate care se aliasera cu titanii. Ulterior, in Ultimul olimpian (The Last Olympian), apare prima empusa, eliberata din cutia Pandorei.