Melusina

Melusina (Melusine) este asemuita unei sirene, o zana a apelor ce poate fi intalnita in izvoarele curate sau raurile sacre. Imaginea Melusinei este cea a unei femei care, de la brau in jos, este fie sarpe, fie peste; uneori este ilustrata ca avand si aripi si chiar doua cozi, nu doar una. Imaginea logo a companiei Starbucks este cea a unei Melusine intr-un cerc verde.

Melusina

Exista numeroase legende despre Melusina, fiecare dintre ele adaptate folclorului local. Cea mai celebra, posibil deoarece dezvaluie originea Melusinei, este cea a regelui Elynas, rege al Scotiei.

Intr-o zi, in timpul cruciadelor, Elynas - rege al Scotiei - plecase la vanatoare in padurile din imprejurimile palatului. In inima padurii regele intalneste o fermecatoare femeie pe care o ia la palat pentru a-i fi sotie. Aceasta, pe nume Pressyne este mama celei ce avea sa fie fiica celor doi, Melusinei. Pe langa Melusina cei doi, regele si regina, mai au doua fete pe nume Melior si respectiv Palatyne.
Dupa cum deseori se intampla in legendele de acest gen, inainte de casatorie Pressyne ii cere regelui sa nu intre in camera ei atunci cand va da nastere copiilor sau ii va imbaia. In cele din urma Elynas isi incalca juramantul si intra in camera reginei iar aceasta imnpreuna cu cele 3 fiice paraseste regatul si se stabileste in insulele Avalon.
Anii trec si fetele crescand mari devin curioase in legatura cu trecutul lor. Regina le povesteste despre tatal lor, regele Scotiei, si cum acesta si-a incalcat juramantul dat fata de ea. Cele trei fete promit razbunare si fara ca mama lor sa stie, il inchid pe Elynas impreuna cu bogatiile lui inbtr-un munte. Afland despre acest lucru Pressyne le pedepseste pentru lipsa de respect pe care au aratat-o tatalui lor si le pedepseste. Melusina este blestemata ca, in fiecare zi de sambata, sa ia de la brau in jos forma de sarpe; conform altor legende aceasta este transformata in sirena.

O continuare a acestei legende este mitul francez al lui Raymond de Poitou si a Melusinei.

Melusina facand baie

Raymond o intralneste pe Melusina in padurile din Poitou, Franta, si o cere de nevasta. Asemeni mamei ei, Melusina ii pune o conditie lui Raymond, aceea de a nu intra in camera ei sambata. Raymond incalca promisiunea si astfel afla secretul sotiei lui iar intr-o zi, fiind suparat pe aceasta, ii spune sarpe in fata curtenilor de la curte. Melusina se transforma in dragon si dupa ce-i da sotului ei 2 inele fermecate, zboara si nu se mai intoarce la Raymond.

In alte legende se mai spune ca sotul Melusinei o pandeste pe aceasta in baie si astfel descopera ca Melusina este, de la brau in jos, sarpe.

Melusina

Popobawa

Popobawa, sau Popo Bawa, este un spirit malefic care a aparut prima data in insula Pemba, Tanzania, si a cunoscut o popularizare masiva in anii 1995, cand a ajuns sa fie cunoscut si temut si de locuitorii insulelor arhipeleagului Zanzibar, Dar es Salaam si multe alte localitati de pe coasta de est a Africii.

Popobawa ~ Popo Bawa

Denumirea de popobawa vine din swahili si inseamna aripa de liliac: popo - liliac, bawa - aripa. Spiritul are o forma neclara, nedefinita si numele nu are neaparat legatura cu imaginea sa ci cu a umbrei demonului, care se aseamana, se spune, cu umbra unui liliac.
Popobawa isi poate schimba forma transformandu-se fie in fiinta umana, fie in animal sau orice altceva. De obicei isi viziteaza victimele noaptea, insa au fost si cazuri in care a aparut ziua. Atunci cand se metamorfozeaza si isi face aparitia, fenomenul este de multe ori insotit si de emanarea unui miros greu, sulfuros (oua clocite). Victimele acestui demon pot fi deopotriva femei, copii, barbati si chiar toti membrii unei familii.
Acest spirit malefic este un demon incubus. Dintre atacurile sale, care uneori pot fi simple fenomene poltergeist sau lovituri, cel mai temut este sodomizarea. Atat femeile africane cat si barbatii se tem sa fie sodomizati de acest demon incubus si exista credinta ca daca ai fost vizitat/sodomizat de popo bawa si nu ai spui nimanui, acesta va reveni pentru inca o... tura :) De aceea, victimele spiritului sunt sfatuite sa spuna ce li s-a intamplat cat mai multor persoane. Pentru a se apara pe ei si familiile lor de acest diavol, africanii isi petrec de multe ori noaptea afara, pazindu-si casele; de multe ori se cheama vecinii in ajutor si se aprind focuri in jurul casei despre care se crede ca va fi vizitata.
Aparitiile diavolului popobawa sunt relativ noi, primele cazuri fiind semnalate cazuri in anul 1965 pe insula Pemba, in perioada de dupa revolutia politica. Demonul a mai facut victime in anii 1970, 1980 si in 1995; apoi din nou in 2002 si, dupa o pauza de cinci ani, in 2007.

Legenda lui Popobawa

Una din legendele spiritului spune ca, in anul 1970, un seic a eliberat acest spirit si i-a cerut ajutorul pentru a se razbuna pe vecinii sai. Spiritul insa i-a scapat de sub control devenind demonul malefic popobawa. Din cauza faptului ca in trecut Zanzibarul a fost stapanit de arabi care, cucerind insula, au folosit-o ca targ de sclavi, se presupune ca legenda lui popobawa s-a nascut din memoria sociala a locuitorilor insulei si ca este de fapt o manifestare a ororilor prin care acestia au trecut in timpul sclavagismului. Multe alte legende din Zanzibar sunt imprumutate de la negustorii de sclavi din trecut: arabi, chinezi, englezi, indieni, persani sau alte triburi africane.
In anul 2007 Benjamin Radford a investigat cazurile popobawa si a ajuns la concluzia ca legenda isi are originile in islamism, unul dintre motive fiind faptul ca, pentru a alunga acest spirit rau, se citesc pasaje din
Coran - islamismul este principala religie din zona.
Alte informatii interesante despre popobawa:

Popobawa

• s-a constatat ca demonul apare de cele mai multe ori in perioadele alegerilor; victimele demonului sustin totusi ca Popobawa este apolitic
• Popobawa, spre deosebire de dracul "nostru", devine violent si periculor atunci cand cineva ii neaga existenta
• locuitorii insulelor coastei de est a Africii cred in exorcism
• in anul 1971 o fata pe nume Fatuma dintr-un sat de pe insula Pemba fost posedata de catre Popobawa si a vorbit, cu vocea acestuia, locuitorilor satului; in timpul fenomenului martorii au spus ca au auzit zgomote precum cele ale unui motor de masina venind de undeva de sus, de pe acoperisul caselor
• pentru a fi feriti de Popobawa si alti demoni, africanii aseaza talismane protectoare la baza smochinilor si uneori sacrifica capre
• Benjamin Radford a intervievat doctorii de la spitalul principal din Zanzibar - Zanzibar Medical Group - si a aflat de la acestia ca nu au avut, nici unul dintre ei, vreun pacient victima a lui popobawa

Lamia

In mitologia greaca antica, Lamia a fost regina Libiei ce a devenit un monstru care mananca copii. Aristofan a scris ca numele Lamiei este derivat din λαιμός (gat). Unele povestiri descriu lamia ca avand, de la brau in jos, trup de sarpe. Aceasta in mare parte din cauza poemului Lamia publicat de John Keats in 1819, insa Diodorus Siculus, un istoric grec ce a publicat intre anii 60 si 30 inainte de Cristos, descrie Lamia doar ca o faptura cu chipul deformat.

Lamia

Zeus i-a oferit Lamiei abilitatea de a-si scoate (inlatura) ochii, pentru a se consola si a uita de faptul ca si-a pierdut copiii. Lamia fusese blestemata de catre zeita Hera sa nu-si poata inchide ochii si astfel sa aiba mereu viziuni ale copiilor ei morti. Mai mult, Horatiu scrie ca zeita Hera a fortat-o pe Lamia sa-si manance copiii. Alte versiuni ale legendelor lamiei asociaza acest lucru (scoaterea ochilor) cu harul prevestirii. Grecul Diodorus nu a scris nimic despre aceasta.
  Mai tarziu au aparut povestiri despre lamii ce le descriu ca fiind asemanatoare succubilor, femei demon ce-si seduc victimele (barbatii) iar apoi se hranesc din sangele acestora. Altele o descriu ca fiind devoratoare de copiii; acestea s-au raspandit peste tot in Europa iar mamele adesea si-au amenintat copiii cu aparitia lamiei, pentru a-i cuminti.
In folclorul modern lamiile si-au pastrat numeroase din caracteristicile din antichitate. De multe ori sunt descrise ca fiind creaturi jumatate om, jumatate sarpe, lacome, murdare si nu prea inteligente. Lamiile sunt asociate cu pesterile si locurile intunecoase.

Al Basti

Al Basti sau Al Kardai este un spirit antic de sex feminin, personificarea vinovatie; referiri la Al Basti exista in folclorul popoarelor de-a lungul Muntilor Caucaz si ajung pana in mitologia sumeriana.

Al Basti ~ de Mahlukat

Al Basti in cultura sumeriana

O variatie a mitului Al Basti se intinde inapoi in timp pana in cultura sumeriana, acesta fiind unul dintre numele lui Lilith, prima sotie a lui Adam, alungata din paradis pentru necredinta si nesupunerea ei. Astfel, cu mici diferente regionale, mitul lui Al Basti este similar cu cel al lui Lilith.

Al Basti in cultura turca

In folclorul turc Al Basti este adesea identificat cu un moroi, cu succubus ori cu diverse alte spirite cu chip de femei si apare in visele erotice ale barbatilor; mai precis, le provoaca vise erotice acestora. Cu toate acestea, diferenta fata de celelalte legende Al Basti este ca aparitia nu este un spirit sexual ca si succubus, ci mai degraba ea viziteaza pe cei cu sufletele incarcate de pacat, de vina, sau pe cei ce provin din familiile celor care au comis crime sangeroase ce au ramas nedescoperite si nepedepsite.
Conform academicianului Özhan Öztürk cei vizitati de Al Basti se trezesc "cu febra puternica... Ea (Al Basti) este cunoscuta si prin faptul ca fura caii, care sunt gasiti spre dimineata transpirati si extenuati, nefiind buni de lucru pentru o zi intreaga. Datorita chinurilor provocate ea mai este cunoscuta si ca mama rosie sau doamna rosie.

an intense fever ... She is also known to steal horses, who are found sweating and exhausted in the morning, and unable to provide a full day's work. Due to her torments, she is also known as the 'red mother'. Ozturk, Ozhan in Karadeniz Ansiklopedik Sozluk

Al Basti in cultura armena

In folclorul armean exista a alta referire la Al Basti numita simplu Al. Acest demon orbeste copiii nenascuti si produce avorturi femeilor gravide care au savarsit crime ce au ramas nepedepsite. Demonul apare ca o aparitie invaluita in flacari, cu serpi in loc de par, dinti de otel si unghii precum niste gheare. Conform lui Ann si Imel exista o legenda similara si in Afganistan.