informatii despre succubus sarpe

sarpe

Se afișează postările cu eticheta sarpe. Afișați toate postările


Melusina (Melusine) este asemuita unei sirene, o zana a apelor ce poate fi intalnita in izvoarele curate sau raurile sacre. Imaginea Melusinei este cea a unei femei care, de la brau in jos, este fie sarpe, fie peste; uneori este ilustrata ca avand si aripi si chiar doua cozi, nu doar una. Imaginea logo a companiei Starbucks este cea a unei Melusine intr-un cerc verde.
Melusina, as a beautiful woman washing her hair while a man is watching her
Melusina
Exista numeroase legende despre Melusina, fiecare dintre ele adaptate folclorului local. Cea mai celebra, posibil deoarece dezvaluie originea Melusinei, este cea a regelui Elynas, rege al Scotiei.
Intr-o zi, in timpul cruciadelor, Elynas - rege al Scotiei - plecase la vanatoare in padurile din imprejurimile palatului. In inima padurii regele intalneste o fermecatoare femeie pe care o ia la palat pentru a-i fi sotie. Aceasta, pe nume Pressyne este mama celei ce avea sa fie fiica celor doi, Melusinei. Pe langa Melusina cei doi, regele si regina, mai au doua fete pe nume Melior si respectiv Palatyne.
Dupa cum deseori se intampla in legendele de acest gen, inainte de casatorie Pressyne ii cere regelui sa nu intre in camera ei atunci cand va da nastere copiilor sau ii va imbaia. In cele din urma Elynas isi incalca juramantul si intra in camera reginei iar aceasta imnpreuna cu cele 3 fiice paraseste regatul si se stabileste in insulele Avalon.
Anii trec si fetele crescand mari devin curioase in legatura cu trecutul lor. Regina le povesteste despre tatal lor, regele Scotiei, si cum acesta si-a incalcat juramantul dat fata de ea. Cele trei fete promit razbunare si fara ca mama lor sa stie, il inchid pe Elynas impreuna cu bogatiile lui inbtr-un munte. Afland despre acest lucru Pressyne le pedepseste pentru lipsa de respect pe care au aratat-o tatalui lor si le pedepseste. Melusina este blestemata ca, in fiecare zi de sambata, sa ia de la brau in jos forma de sarpe; conform altor legende aceasta este transformata in sirena.
O continuare a acestei legende este mitul francez al lui Raymond de Poitou si a Melusinei.
Melusine bathing while her husband watches her through the door
Melusina facand baie
Raymond o intralneste pe Melusina in padurile din Poitou, Franta, si o cere de nevasta. Asemeni mamei ei, Melusina ii pune o conditie lui Raymond, aceea de a nu intra in camera ei sambata. Raymond incalca promisiunea si astfel afla secretul sotiei lui iar intr-o zi, fiind suparat pe aceasta, ii spune sarpe in fata curtenilor de la curte. Melusina se transforma in dragon si dupa ce-i da sotului ei 2 inele fermecate, zboara si nu se mai intoarce la Raymond.
In alte legende se mai spune ca sotul Melusinei o pandeste pe aceasta in baie si astfel descopera ca Melusina este, de la brau in jos, sarpe.
Melusina, sleeping on the river side, naked; she is half snake
Melusina

In mitologia greaca antica, Lamia a fost regina Libiei ce a devenit un monstru care mananca copii. Aristofan a scris ca numele Lamiei este derivat din λαιμός (gat). Unele povestiri descriu lamia ca avand, de la brau in jos, trup de sarpe. Aceasta in mare parte din cauza poemului Lamia publicat de John Keats in 1819, insa Diodorus Siculus, un istoric grec ce a publicat intre anii 60 si 30 inainte de Cristos, descrie Lamia doar ca o faptura cu chipul deformat.
Lamia, portrayed as a half-woman, half-snake demon, charming a knight in armor
Lamia
Zeus i-a oferit Lamiei abilitatea de a-si scoate (inlatura) ochii, pentru a se consola si a uita de faptul ca si-a pierdut copiii. Lamia fusese blestemata de catre zeita Hera sa nu-si poata inchide ochii si astfel sa aiba mereu viziuni ale copiilor ei morti. Mai mult, Horatiu scrie ca zeita Hera a fortat-o pe Lamia sa-si manance copiii. Alte versiuni ale legendelor lamiei asociaza acest lucru (scoaterea ochilor) cu harul prevestirii. Grecul Diodorus nu a scris nimic despre aceasta.
  Mai tarziu au aparut povestiri despre lamii ce le descriu ca fiind asemanatoare succubilor, femei demon ce-si seduc victimele (barbatii) iar apoi se hranesc din sangele acestora. Altele o descriu ca fiind devoratoare de copiii; acestea s-au raspandit peste tot in Europa iar mamele adesea si-au amenintat copiii cu aparitia lamiei, pentru a-i cuminti.
In folclorul modern lamiile si-au pastrat numeroase din caracteristicile din antichitate. De multe ori sunt descrise ca fiind creaturi jumatate om, jumatate sarpe, lacome, murdare si nu prea inteligente. Lamiile sunt asociate cu pesterile si locurile intunecoase.