La Patasola

Patasola este inca un demon feminin din America de Sud, o creatura vampirica al carui nume s-ar traduce in "un picior". Se spune ca acesta monstru isi face traiul in jungla si ca apare sub forma unei femei frumoase si seducatoare barbatilor (vanatori, padurari etc) care se gandesc la sex. Dupa ce ii atrage pe acestia pe taramul ei, isi dezvaluie adevarata fata infricosatoare si, insetata de sange si carne de om, isi devoreaza victima.

La Patasola

Denumita si La Tunda (Columbia si alte regiuni), La Patasola isi mai face veacul si prin munti si diverse alte zone salbatice, rar calcate de om. De multe ori aceasta nu se arata direct, ci incearca mai intai sa abata drumetii din drumul lor, astupand cararile padurarilor din padure sau ademenind copoii vanatorilor pe urme false. Desi este caracterizata ca fiind necrutatoare cu victimele sale, Patasola este n general privita ca o protectoare a naturii si care ataca doar pe cei ce ii calca taramul.
In ciuda faptului ca are doar un picior, monstrul se poate deplasa destul de usor iar in jungla deasa unde salasluieste poate fi foarte agila. Patasola mai este descrisa ca avand un singur san, ochii mari si bulbucati, nasul coroiat, buze groase si colti ascutiti ca de felina, iar parul acesteia este de regula valvoi, ciufulit. In afara de aspectul de tanara femeie atragatoare acest demon isi mai poate schimba infatisarea si diverse animale, precum un caine mare si negru sau o vaca neagra.

Legenda Patasolei

La Patasola

Originea exacta a mitului La Patatola nu se stie deoarece exista multe variatii ale acesteia, dar majoritatea o descriu pe aceasta ca fiind - pe cand era in viata - o femeie adultera sau cu naravuri usoare. Astfel se spune ca ar fi sedus atat barbati cat si femei, si ar fi fost atat de nemiloasa incat in cele din urma satenii din satul ei i-ar fi taiat un picior, pe care apoi l-au aruncat in foc.
In alta legenda Patasola a fost o mama ce si-a ucis pruncul doar pentru a fi acceptata de barbatul pe care il iubea. A fost apoi izgonita in salbaticie drept pedeapsa.
Mai exista povesti conform carora si-ar fi inselat sotul chiar cu patronul acestuia, iar cand acesta si-a dat seama i-ar fi omorat pe amandoi. Insa toate legendele au in comun faptul ca femeia ce urma sa devina Patasola a fost mutilata, fiindu-i amputat piciorul aproape de sold.
Cei care nu cred in existenta acestui demon sustin ca mitul a fost creat si s-a raspandit in folclorul popoarelor din zona pentru a preveni ca barbatii sa fie sedusi de femei dar si de a introduce unele norme de conduita sexuala in special claselor de jos. Astfel se spune ca daca un barbat planuieste sa aiba o relatie extra conjugala cu o femeie si La Patasola se afla in apropiere, acesta va sfarsi devorat de aceasta in cel mai bestial mod posibil.

Sayona

Despre Sayona se vorbeste in legendele din Venezuela si se spune ca aceasta ar fi spiritul unei femei ce se razbuna pe barbatii care au legaturi amoroase cu alte femei decat sotiile lor. Numele demonului Sayona ar putea proveni de la vesmintele acestuia asemanatoare unei camasi de noapte albe, lungi dar si de la cuvantul sayon din limba franceza (calau).

Sayona

Se crede ca daca victima (barbatul care intalneste Sayona) are la el tigari acesta poate scapa de pedeapsa spiritului oferindu-i acesteia o tigara, caci aratarea cere de la acestia o tigara sau sa o duca calare. Spiritul mai poarta denumirea de Llorona, iar in alte legende se spune ca poarta in brate un copil si plange. Dupa un timp, cand victima acesteia vrea sa-i vada fata, va vedea ca aceasta nu are decat craniu si niste dinti infricosatori.

Legenda Sayonei

Se spune ca la Sayona a fost candva o femeie tanara ca traia linistita impreuna cu sotul ei si copilul acestora (baiat). Pe atunci o chema Melissa si ii placea sa manance branza si sa se scalde la rau. Melissa era cea mai frumoasa femeie din imprejurimi si multi barbati o placeau. Printre acestia a fost si un barbat din satul lor care a inceput sa o urmareasca pe aceasta la rau, de fiecare data cand se ducea sa se imbaieze.

Melissa l-a vazut in cele din urma si i-a cerut sa o lase in pace. Scuza acestuia a fost ca de fapt a venit sa o avertizeze pe Melissa ca barbatul ei o inseala cu mama ei. Melissa si-a pierdut mintile de suparare. A fugit acasa si si-a gasit barbatul nu cu mama, cu dormind impreuna cu copilul lor insa fiind orbita de gelozie a dat foc casei. Sotul ei si copilul acestora au murit in chinuri groaznice iar tipetele lor au fost auzite de toti satenii, insa nu au putut fi salvati.

Dupa aceasta crima Melissa a fugit la casa mamei sale si a injunghiat-o in stomac. Inainte de a muri maica'sa a blestemat-o spunandu-i ca de acum inainte va trebui sa razbune toate femeile inselate de barbati, ucigandu-le sotii. De atunci Melissa a devenit Sayona.

Sayona

In alta versiuna ale legendei Sayona apare barbatilor ce lucreaza in jungla si care se gandesc la alte femei, ori care vorbesc cu ceilalti colegi de munca despre dorinta de a culca cu alte femei. In acest caz Sayona apare ca si o femeie seducatoare atragandu-i pe acestia in jungla. Barbatii sunt ademeniti si dispar, urmand a fi gasiti apoi devorati sau sfartecati. Sayona se poate transforma in bestie si isi va manca victimele.

In regiunile muntoase ale Venezuelei se spune ca Sayona se culca cu barbatii, victimele ei, si abia apoi ii ucide ori le sfarteca organele genitale, astfel incat sa nu mai poata face sex niciodata. Iar daca nu face acest lucru, Sayona transmite barbatilor diferite boli venerice iar cand sotia in final observa bubele si iritatiile de pe penisul sotului, stie ca 'mesajul' vine de la Sayona si ca barbatul ei a fost infidel.

Melusina

Melusina (Melusine) este asemuita unei sirene, o zana a apelor ce poate fi intalnita in izvoarele curate sau raurile sacre. Imaginea Melusinei este cea a unei femei care, de la brau in jos, este fie sarpe, fie peste; uneori este ilustrata ca avand si aripi si chiar doua cozi, nu doar una. Imaginea logo a companiei Starbucks este cea a unei Melusine intr-un cerc verde.

Melusina

Exista numeroase legende despre Melusina, fiecare dintre ele adaptate folclorului local. Cea mai celebra, posibil deoarece dezvaluie originea Melusinei, este cea a regelui Elynas, rege al Scotiei.

Intr-o zi, in timpul cruciadelor, Elynas - rege al Scotiei - plecase la vanatoare in padurile din imprejurimile palatului. In inima padurii regele intalneste o fermecatoare femeie pe care o ia la palat pentru a-i fi sotie. Aceasta, pe nume Pressyne este mama celei ce avea sa fie fiica celor doi, Melusinei. Pe langa Melusina cei doi, regele si regina, mai au doua fete pe nume Melior si respectiv Palatyne.
Dupa cum deseori se intampla in legendele de acest gen, inainte de casatorie Pressyne ii cere regelui sa nu intre in camera ei atunci cand va da nastere copiilor sau ii va imbaia. In cele din urma Elynas isi incalca juramantul si intra in camera reginei iar aceasta imnpreuna cu cele 3 fiice paraseste regatul si se stabileste in insulele Avalon.
Anii trec si fetele crescand mari devin curioase in legatura cu trecutul lor. Regina le povesteste despre tatal lor, regele Scotiei, si cum acesta si-a incalcat juramantul dat fata de ea. Cele trei fete promit razbunare si fara ca mama lor sa stie, il inchid pe Elynas impreuna cu bogatiile lui inbtr-un munte. Afland despre acest lucru Pressyne le pedepseste pentru lipsa de respect pe care au aratat-o tatalui lor si le pedepseste. Melusina este blestemata ca, in fiecare zi de sambata, sa ia de la brau in jos forma de sarpe; conform altor legende aceasta este transformata in sirena.

O continuare a acestei legende este mitul francez al lui Raymond de Poitou si a Melusinei.

Melusina facand baie

Raymond o intralneste pe Melusina in padurile din Poitou, Franta, si o cere de nevasta. Asemeni mamei ei, Melusina ii pune o conditie lui Raymond, aceea de a nu intra in camera ei sambata. Raymond incalca promisiunea si astfel afla secretul sotiei lui iar intr-o zi, fiind suparat pe aceasta, ii spune sarpe in fata curtenilor de la curte. Melusina se transforma in dragon si dupa ce-i da sotului ei 2 inele fermecate, zboara si nu se mai intoarce la Raymond.

In alte legende se mai spune ca sotul Melusinei o pandeste pe aceasta in baie si astfel descopera ca Melusina este, de la brau in jos, sarpe.

Melusina

Leanan Sídhe

Leanan sídhe este un succubus din  mitologia irlandeza si scotiana si este descrisa mai degraba ca o muza decat ca o succubus. Numele ei inseamna, in galica, iubita ori concubina. Leanan sídhe apartine de Aos Sí care este considerata a fi o rasa supranaturala (superioara), ceva in genul zanelor sau a elfilor.

Leanan sídhe si victima ei

Aceasta zana ia forma umana pentru a-si gasi un iubit pamantean, uman. Cei care ii cad in mreje se spune ca au vietile de obicei scurte, datorita faptului ca demonul se hraneste cu energia vitala a acestora (se aseamana cumva cu vampirii), insa vietile lor sunt pline de impliniri si realizari. Aceasta datorita faptului ca, dupa cum spuneam mai sus, acest succubus este un fel de muza ce ii inspira in special pe artisti. In schimbul inspiratiei si dragostei muzei, barbatul acesteia trebuie sa-i ofere iubire si credinta vesnica.
Muza este descrisa ca fiind o femeie foarte frumoasa iar victima ei, daca sa nu isi gaseste sfarsitul, secatuit de catre aceasta, atunci - in cel mai "bun" caz - isi pierde mintile.
Legenda acestei zane-muza spune ca ea cauta dragostea muritorilor. Daca pamanteanul ales de catre zan o refuza, atunci ea il va sluji pe acesta precum o sclava. Daca insa pamanteanul ii cade in vraja si se indragosteste de ea, atunci acesta devine sclavul ei si singura lui scapare este sa gaseasca alt barbat care sa-i ia locul si sa fie stors de puteri pana ce isi va da sfarsitul.
In folclor aceasta nu apare neaparat sub numele de leanan sídhe si de aceea referiri despre aceasta se pot gasi mai greu, insa puteti citi despre ea in povestirile lui Katherine Briggs, in legenda Oisin in Taramul Tineretii sau in poeziile lui Nuala NiDhomhniall.

Kitsune

Kitsune este un succubus (demon feminin) japonez asemanator lui Huli jing din mitologia chineza. Kitsune inseamna, in japoneza, vulpe.
Legende despre femei-vulpe se regasesc peste tot in Asia, nu doar in China si Japonia, ci si in alte tari precum Korea si India, iar femeia-vulpe cu noua cozi are diverse descrieri in aceste povestiri. Kitsune este amagitoare si inselatoare (precum vulpea) sau poate fi un gardian loial, un prieten de incredere, o amanta sau o nevasta fidela. Se spune ca Kitsune, cu cat are mai multe cozi (maximul acestora fiind noua) cu atat este mai puternica.

Hanzoku si Kitsune

Cele mai vechi si mai renumite povestiri despre femeia vulpe pot fi gasite in Konjaku Monogatari, o colectie de povesti si povestiri scrisa in jurul anilor 1000, la sfarsitul perioadei Heian jidai. Colectia de basme include povesti indiene, chineze si japoneze.

Legenda lui Kitsune 

Ono, un locuitor din Mino, era in cautarea femeii ideale pentru a o lua de nevasta. Nu i-au placut nici una dintre localnice si, pornind in cautare pe alte meleaguri, a intalnit o femeie frumoasa in timp ce traversa o campie mlastinoasa. Ono a placut-o si a cerut-o de nevasta iar femeia (kitsune) a acceptat, mutandu-se in casa sotului. La scurt timp nevasta lui Ono a nascut un baiat. Dupa nasterea copilului, cainele acestuia a inceput sa dea semne de neliniste in preajma femeii, care l-a implorat de nenumarate ori pe barbat sa-l goneasca deoarece se teme ca acesta o va musca. Ono nu a ascultat de rugamintile acesteia si a tinut cainele, care intr-o zi s-a repezit sa o muste pe sotia lui. In acea clipa nevasta s-a transformat inapoi in vulpe si, sarind gardul curtii, a fugit.

Se spune ca Ono a strigat-o dupa aceasta "Poti avea infatisare de vulpe, insa esti mama copilului meu si te iubesc. Vino oricand inapoi, aici vei fi mereu binevenita." Kitsune s-a intors noaptea si a dormit in bratele sotului ei iar dimineata a fugit iarasi de frica cainelui, si de atunci la fel in fiecare noapte.

Kitsune sitting down

In japoneza clasica, kitsu-ne inseamna "vino si dormi" iar ki-tsune inseamna "vine (se intoarce) mereu". In legendele japoneze kitsune sunt descrise ca fiind fiinte foarte inteligente care traiesc mult si au puteri magice. Nu sunt considerate ca apartinand lumii spiritelor, ci mai degraba a celor vii, dar exista si povestiri care o descriu ca pe un spirit ce isi posedeaza victimele. Acestea (victimele) sunt intotdeauna tinere femei iar kitsune ii poseda intrand in corpul acestora pe sub unghii ori prin sani iar trasaturile fetei li se aseamana tot mai mult cu chipul vulpii.
Se spune ca vuplile pot deveni kitsune dupa ce implinesc 100 de ani (50, conform altor legende) si atunci isi pot schimba infatisarea. Acestea aleg sa se metamorfozeze in femei frumoase, tinere atragatoare ori mosnegi batrani. De multe ori insa pot fi recunoscute ca fiind kitsune, dupa anumite caracteristici ce le dau de gol; parul lor poate fi asemanator blanii vulpii, ori umbra acestora poate avea forma vulpii ori o reflexie in apa poate afisa infatisarea ei de vulpe. Se spune si ca unele kitsune nu reusesc sa-si ascunda bine coada.
In zilele noastre kitsune au castigat popularitate prin intermediul desenelor animate japoneze (manga, hentai) si al jocurilor video.

Rusalka

Rusalka este o aparitie demonica de sex feminin ce apare in folclorul si mitologia slava si este asemuita cu o femeie fantoma, nimfa apelor, succubus sau sirena. In majoritatea legendelor ruse se spune ca rusalka este o femeie-peste ce-si are salasul pe fundul raurilor. Aceste nimfe ale apelor ies noaptea la suprafata si, cantand si dansand pe pajistile de pe marginea apelor, ademenesc prin vraja lor tinerii chipesi care au ghinionul sa se afle in apropiere. Acestia sunt vrajiti sa le urmeze pe rusalki (sau rusalky, la plural) in apele de unde acestea au iesit si acolo isi gasesc sfarsitul.

Rusalka - origini

Rusalka

De cele mai multe ori rusalki sunt caracterizate ca fiind forte demonice necurate. Conform lui Zelenin rusalki pot deveni femei ce au decedat violent, ca de exemplu femeile care se sinucid din dragoste sau tinerele nemaritate insarcinate. Alteori sunt descrise ca fiind doar aparitii fantomatice ale femeilor care au murit inecate si al caror spirit s-a intors pentru a bantui locul mortii; acestea nu sunt intotdeauna malefice.
Rusalki pot deveni si copiii nou nascuti nebotezati ucisi prin inec de mamele lor, care de cele mai multe ori sunt tinere nemaritate. Acestia bantuie locul inecului si padurile din preajma cautand sa fie botezati pentru a se putea ridica la cer si pot fi periculosi, atacand pe cei care se apropie de ei.
Desi principalul loc al aparitiei rulakilor este apa in care s-au inecat, acestea pot iesi din ape noaptea, cand se metamorfozeaza in femei, si pot fi vazute dansand, cantand catarate in copacii din apropierea apei sau pieptanandu-si parul pe marginea apei.
In unele istorisiri nimfele au ochii verzi, patrunzatori, insa in altele sunt descrise ca avand pielea alba, aproape transparenta, cu ochii de aceeasi culoare, neavand irisi. Parul lor este verde sau auriu si de obicei ud. Rusalka nu poate trai mult timp pe uscat, fiind nevoita sa se intoarca in ape inainte de a se i se usca parul, altfel va muri definitiv. Se spune si ca pieptenele acestora are puteri magice, ajutand-o pe rusalka sa-si mentina parul ud atunci cand este la suprafata.
Victimele preferate ale rusalki sunt barbatii si copiii. Pe primii ii ademenesc cu cantece si dansuri, iar pe copii cu cosuri de fructe. Barbatii cazuti in mrejele zanelor apelor mor de obicei in bratele acestora. dar se spune ca unii mor doar auzindu-le rasul; alte mituri spun ca pe altii rusalki ii gadila pana ce acestia mor de... ras.
Rusalki sunt descrise diferit, in toata Rusia. In Ucraina acestea sunt legate in general de ape, pe cand in Belarus sunt legate de paduri si campii. Deasemenea, daca pamantul este fertil, rusalki apar ca femei goale, atragatoare, pe cand in zonele secetoase acestea sunt asemuite unor amazoane cu caracteristici mai degraba masculine. In nordul Rusiei sunt descrise de multe ori ca fiind urate si acoperite de par.

Rusal'naia - saptamana rusalkiilor

Rusal'naia este saptamana de la inceputul lunii iunie si se spune ca in aceasta perioada rusalki sunt foarte periculoase. Acestea ies din ape si se leagana pe crengile copacilor din apropierea apelor. Inotul este interzis in aceasta perioada deoarece sirenele pot trage pe inotator la fundul raului/apei.
Pana in anii 1930 in Rusia se sarbatorea saptamana Rusal'naia prin casatoria si apoi a ingroparea rusalkai.

Rusalka iesind din apa unui lac in padure

Popobawa

Popobawa, sau Popo Bawa, este un spirit malefic care a aparut prima data in insula Pemba, Tanzania, si a cunoscut o popularizare masiva in anii 1995, cand a ajuns sa fie cunoscut si temut si de locuitorii insulelor arhipeleagului Zanzibar, Dar es Salaam si multe alte localitati de pe coasta de est a Africii.

Popobawa ~ Popo Bawa

Denumirea de popobawa vine din swahili si inseamna aripa de liliac: popo - liliac, bawa - aripa. Spiritul are o forma neclara, nedefinita si numele nu are neaparat legatura cu imaginea sa ci cu a umbrei demonului, care se aseamana, se spune, cu umbra unui liliac.
Popobawa isi poate schimba forma transformandu-se fie in fiinta umana, fie in animal sau orice altceva. De obicei isi viziteaza victimele noaptea, insa au fost si cazuri in care a aparut ziua. Atunci cand se metamorfozeaza si isi face aparitia, fenomenul este de multe ori insotit si de emanarea unui miros greu, sulfuros (oua clocite). Victimele acestui demon pot fi deopotriva femei, copii, barbati si chiar toti membrii unei familii.
Acest spirit malefic este un demon incubus. Dintre atacurile sale, care uneori pot fi simple fenomene poltergeist sau lovituri, cel mai temut este sodomizarea. Atat femeile africane cat si barbatii se tem sa fie sodomizati de acest demon incubus si exista credinta ca daca ai fost vizitat/sodomizat de popo bawa si nu ai spui nimanui, acesta va reveni pentru inca o... tura :) De aceea, victimele spiritului sunt sfatuite sa spuna ce li s-a intamplat cat mai multor persoane. Pentru a se apara pe ei si familiile lor de acest diavol, africanii isi petrec de multe ori noaptea afara, pazindu-si casele; de multe ori se cheama vecinii in ajutor si se aprind focuri in jurul casei despre care se crede ca va fi vizitata.
Aparitiile diavolului popobawa sunt relativ noi, primele cazuri fiind semnalate cazuri in anul 1965 pe insula Pemba, in perioada de dupa revolutia politica. Demonul a mai facut victime in anii 1970, 1980 si in 1995; apoi din nou in 2002 si, dupa o pauza de cinci ani, in 2007.

Legenda lui Popobawa

Una din legendele spiritului spune ca, in anul 1970, un seic a eliberat acest spirit si i-a cerut ajutorul pentru a se razbuna pe vecinii sai. Spiritul insa i-a scapat de sub control devenind demonul malefic popobawa. Din cauza faptului ca in trecut Zanzibarul a fost stapanit de arabi care, cucerind insula, au folosit-o ca targ de sclavi, se presupune ca legenda lui popobawa s-a nascut din memoria sociala a locuitorilor insulei si ca este de fapt o manifestare a ororilor prin care acestia au trecut in timpul sclavagismului. Multe alte legende din Zanzibar sunt imprumutate de la negustorii de sclavi din trecut: arabi, chinezi, englezi, indieni, persani sau alte triburi africane.
In anul 2007 Benjamin Radford a investigat cazurile popobawa si a ajuns la concluzia ca legenda isi are originile in islamism, unul dintre motive fiind faptul ca, pentru a alunga acest spirit rau, se citesc pasaje din
Coran - islamismul este principala religie din zona.
Alte informatii interesante despre popobawa:

Popobawa

• s-a constatat ca demonul apare de cele mai multe ori in perioadele alegerilor; victimele demonului sustin totusi ca Popobawa este apolitic
• Popobawa, spre deosebire de dracul "nostru", devine violent si periculor atunci cand cineva ii neaga existenta
• locuitorii insulelor coastei de est a Africii cred in exorcism
• in anul 1971 o fata pe nume Fatuma dintr-un sat de pe insula Pemba fost posedata de catre Popobawa si a vorbit, cu vocea acestuia, locuitorilor satului; in timpul fenomenului martorii au spus ca au auzit zgomote precum cele ale unui motor de masina venind de undeva de sus, de pe acoperisul caselor
• pentru a fi feriti de Popobawa si alti demoni, africanii aseaza talismane protectoare la baza smochinilor si uneori sacrifica capre
• Benjamin Radford a intervievat doctorii de la spitalul principal din Zanzibar - Zanzibar Medical Group - si a aflat de la acestia ca nu au avut, nici unul dintre ei, vreun pacient victima a lui popobawa

Lamia

In mitologia greaca antica, Lamia a fost regina Libiei ce a devenit un monstru care mananca copii. Aristofan a scris ca numele Lamiei este derivat din λαιμός (gat). Unele povestiri descriu lamia ca avand, de la brau in jos, trup de sarpe. Aceasta in mare parte din cauza poemului Lamia publicat de John Keats in 1819, insa Diodorus Siculus, un istoric grec ce a publicat intre anii 60 si 30 inainte de Cristos, descrie Lamia doar ca o faptura cu chipul deformat.

Lamia

Zeus i-a oferit Lamiei abilitatea de a-si scoate (inlatura) ochii, pentru a se consola si a uita de faptul ca si-a pierdut copiii. Lamia fusese blestemata de catre zeita Hera sa nu-si poata inchide ochii si astfel sa aiba mereu viziuni ale copiilor ei morti. Mai mult, Horatiu scrie ca zeita Hera a fortat-o pe Lamia sa-si manance copiii. Alte versiuni ale legendelor lamiei asociaza acest lucru (scoaterea ochilor) cu harul prevestirii. Grecul Diodorus nu a scris nimic despre aceasta.
  Mai tarziu au aparut povestiri despre lamii ce le descriu ca fiind asemanatoare succubilor, femei demon ce-si seduc victimele (barbatii) iar apoi se hranesc din sangele acestora. Altele o descriu ca fiind devoratoare de copiii; acestea s-au raspandit peste tot in Europa iar mamele adesea si-au amenintat copiii cu aparitia lamiei, pentru a-i cuminti.
In folclorul modern lamiile si-au pastrat numeroase din caracteristicile din antichitate. De multe ori sunt descrise ca fiind creaturi jumatate om, jumatate sarpe, lacome, murdare si nu prea inteligente. Lamiile sunt asociate cu pesterile si locurile intunecoase.

Succubus

Inca din timpuri medievale succubus (plural succubi) este descris ca fiind un demon feminin care apare in vise si care ia forma unei femei extrem de atragatoare ce seduce barbatii; acest act se sfarseste cu un contact sexual.
Opusul lui succubus este incubus, acesta fiind un demon masculin ce le seduce pe femei si apoi intretine contacte sexuale cu acestea. In textele religioase sunt referiri cum ca actul sexual repetat cu o succubus poate duce la deteriorare sanatatii sau chiar la deces, demonul consumand energia victimei in timpul actului sexual. in timpurile noastre, moderne, o succubus poate sau sa nu apara in visele si este adesea descris ca o femeie foarte atractiva si seducatoare; asta in contrast cu trecutul, cand succubi a fost in general descris ca un demon infricosator.
Cuvantul succubus este derivat din latina (din succubare 'a se afla sub', de la sub - 'sub' si cubare 'sa minta') si a fost atestat prima data in 1387.

Legenda lui Succubus

Catedrala Notre-Dame ~ Lilith ii seduce pe Adam si Eva

Dupa Zohar si Alfabetul lui Ben Sira, Lilith a fost sotia prima lui Adam, care mai tarziu a devenit un succubus. Aceasta a plecat de langa Adam si a refuzat sa se intoarca in gradina Edenului, dupa ce s-a cuplat cu Arhanghelul Samael. Conform Zoharistic Cabala, au existat patru succubi care s-au imperecheat cu Arhanghelul Samael. Acestea au fost Lilith, Agrat Bat Mahlat, Naama si Eisheth Zenunim. In folclor s-a spunea ca si sirenele ar fi succubi. De-a lungul istoriei, numerosi preoti si rabini , inclusiv Hanina Ben Dosa si Abaye, a incercat sa reduca puterea acestor demoni seducatori asupra oamenilor. Insa nu toate succubi au fost rauvoitoare. in conformitate cu Walter Mapes in De Nugis Curialium (Trifles of Courtiers), Papa Silvestru al II-lea (999–1003) a fost implicat intr-o relatie cu un succubus numit Meridiana, care au ajutat sa atinge rangul cel mai inalt in Biserica Catolica. inainte de moartea sa, el a marturisit pacatele sale si s-a pocait.

Abilitatea de a se reproduce

Potrivit Cabala si Scolii Rashba, cele trei regine de demoni, Agrat Bat Mahlat, Naama, si Eisheth Zenunim si toate cohortele lor pot da nastere la copii, cu exceptia lui Lilith. in conformitate cu alte legende, copiii lui Lilith sunt numiti Lilin, si deci si Lilith poate da purta copii. Conform Malleus Maleficarum, sau 'Ciocanul vrajitoarelor', scrisa de Heinrich Kramer (Insitoris) in 1486, un succubus colecteaza samanta barbatilor atunci cand ea seduce si intretine relatiile sexuale. Incubi sau demonii de sex masculin utilizeaza apoi materialul seminal pentru impregnarea victimelor lor femei; astfel se explica cum demonii pot face copii, in ciuda credintelor traditionale cum ca acestia nu pot sa se reproduca. Copiii demonilor, numiti cambioni, se presupune a fi cei care s-au nascut deformati, sau sunt sensibili la influente supranaturale. Cartea nu explica de ce femeile insarcinate de catre incubus nu dau nastere copiilor normali, sperma incubusului fiind, de fapt, umana.

Paralizia in somn

Explicatia stiintifica

In domeniul medicinei exista convingerea ca povestiri legate de intalnirile cu succubi sunt similare si provocate de aceleasi cauze ca si fenomenul contemporan de rapiri (de catre extrateresti), explicatia oamenilor de stiinta fiind starea cunoscuta ca paralizie din somn. De aceea s-a sugerat ca intalnirile dintre barbati si succubi ar fi fost de fapt simptome ale paraliziei in somn, paralizie insotita de halucinatii cu creaturi care, de fapt, provin din cultura lor contemporana. Aceasta poate explica modificarea infatisarii demonilor succubi in timp, pana la aparitia senzuala din zilele noastre.

Huli Jing

Huli Jing este un spirit ce apare in mitologia chineza si inseamna spiritul vulpii. Huli Jing este corespondenta zanelor din folclorul european si pot fi deopotriva bune ori rele.

Huli Jing in mitologie

Huli Jing

In mitologia chineza se spune ca toate vietatile pot lua forma umana, pot acapata puteri magice ori pot deveni nemuritoare daca reusesc sa capete destula energie vitala de la, de exemplu, oameni ori esenta vitala de la soare si luna.
Spiritul vulpii, huli jing, apare sub forma unei femei tinere frumoase, seducatoare. Una dintre cele mai renumite si mai temute huli jing din cultura chineza este Daji, despre care se vorbeste in nuvela Fengshen Yanyi, scrisa in perioada dinastiei Ming. Daji a fost o tanara frumoasa, fiica unui general, care a fost maritata cu forta de catre parintii ei cu un tiran pe nume Zhou Xin. In urma insulte lui Zhou Xin asupra lui Nuwa, acesta din urma a trimis a spiritul unei vulpi cu 9 cozi sa intre in trupul lui Daji, punand stapanire pe corpul acesteia si alungand spiritul ei. Daji, acum posedata de spiritul vulpii cu noua cozi, si tiranul ei sot au inventat numeroase modalitati de tortura, care mai de care mai infricosatoare si mai sangeroase. Una dintre ele consta in legarea victimelor, a celor torturati, de stalpi de metal inrositi in foc. Din cauza cruzimii celor doi, supusii dinastiei Shang (dinastia lui Zhou Xin), impreuna cu fostii loiali generali de armata, s-au revoltat impotriva acestora. Intr-un final conducerea imperiului celor doi a ajuns in mainile unuia dintre fostii vasali ai lui Zhou Xin, regele Wen of Zhou, care a instaurat dinastia ce-i poarta numele. Mai tarziu spiritul vulpii din trupul lui Daji a fost exorcizat de catre Jiang Zyia - primul ministru al noii dinastii Zhou -  si a parasit trupul acesteia fiind in cele din urma pedepsit si de Nuwa pentru cruzimea exagerata de care a dat dovada.
In general huli jing este considerat periculos, un spirit malefic, insa exista si povestiri in care spiritul vulpii ia forma unei frumoase tinere femei si se naste o poveste de dragoste intre aceasta si un tanar barbat.
Legende despre spiritul vulpii apar si in Malaezia.
Exista relatari despre huli jing si in scrierile chineze budiste chan. Linji Yixuan (secolul IX) scrie "Calugarii tineri imaturi, neintelegand (acest fenomen), cred in existenta acestor spirite (huli jing)". Spiritul vulpii vorbeste, aici, despre calea de mijloc si/sau despre Dharma. Sunt percepute ca fiind influente malefice ce-i duc in pacat pe inocenti (ex. tinerii calugari).

Huli Jing

Huli Jing in timpurile noastre

In cultura chineza moderna, mandarina sau cantoneza, termenul de spiritul vuplii (huli jing) este folosit pentru a descrie femeia care seduce barbatii insurati, distrugandu-le casnicia, sau pe cei care deja sunt implicati intr-o relatie romantica.

Honne-onna

Honne-onna

Honne-onna este o aparitie demonica ce apare in cultura japoneza; numele ei inseamna femeia schelet.
Honne-onna ia forma unei femei frumoase si seducatoare si astfel isi ademeneste victimele, barbatii, si apoi le suge energia vitala si viata, ucigandu-i.